Am întrebat 100 de antreprenori de ce nu câștigă mai mulți bani, deși lucrează mai mult.
Bine, glumesc. N-am întrebat 100. Doar vreo șaptezeci și ceva…
Dar concluzia la care am ajuns validează un aspect psiho-emoțional despre care vreau să îți vorbesc astăzi.
În primul rând, hai să demontăm mitul cum că munca mai multă aduce bani mai mulți.
Piața nu plătește efortul. Piața plătește valoarea percepută, poziționarea, claritatea, rezultatele.
Mulți antreprenori și profesioniști muncesc foarte mult.
Problema este că muncesc din supraviețuire emoțională, nu după un plan strategic de dezvoltare și multiplicare. Se raportează la preț doar ca la o simplă cerere adresată clientului și uită că prețul este o informație despre valoarea pe care o oferă prin serviciile și produsele servite.
Există oameni epuizați care câștigă puțin și oameni care câștigă foarte bine și muncesc poate o treime din timpul celorlalți.
Desgiur, exemplele mele sunt din cele două extreme. Dar ce vreau să facem noi acum este să ne uităm la diferențele care fac să existe aceste extreme.
Pentru că diferența nu este doar economică, cât este de natură psihologică.
Prima diferență psiho este faptul că munca devine mecanism de reglare emoțională.
Oamenii ajung să muncească excesiv pentru validare, pentru evitare, pentru evadare, pentru sentimentul de control, pentru sentimentul de utilitate ori pentru a reduce anxietatea. Lista ar putea fi foarte lungă și cu multe particularități, dar ai prins ideea.
Mulți oameni simt vinovăție dacă se opresc din muncă. Odihna activează anxietatea. Liniștea activează un gol interior.
Și atunci – ce fac – se țin ocupați cât mai mult timp posibil.
A doua diferență psihologică este menținerea într-o zonă de muncă cu valoare mică.
Am întâlnit mulți antrepenori care confundă activitatea cu progresul. Se țin ocupați fără să urmeaze o strategie de creștere sau să evalueze și prioritizeze taskurile zilnice în funcție de obiectivele de creștere a afacerii. Doar supraviețuire.
Și tot mânați de mindset de supraviețuire se ascund în taskuri sigure emoțional.
Ori, antreprenorul este omul curajos care se ia de mână cu incertitudinea și imprevizibilul și pornește să construiască un imperiu.
Când te ascunzi în perfecționat un produs, răspuns reactiv la orice email sau mesaj, mai mergi la un curs, te pierzi în detalii administrative și amâni vânzarea, negocierea, expunerea, leadershipul, deciziile dificile… nu amâni munca. Amâni expunerea, amâni încasarile, amâni dezvoltarea afacerii.
Hai să îți mai dau un diferențiator psihologic major: unii oameni, pur și simplu, nu se simt în siguranță cu mai mult.
Dacă ți-aș spune de la câți dintre clienții mei bărbați am auzit replica asta – nu vreau să fac mai mulți bani, că poate mi se urcă la cap și încep cu amante, băutură și nebunii și mă trezesc cu familia distrusă. Pfff, șoc!!!
Mulți oameni declară rațional – da, vrerau mai mult.
Dar sistemul lor nervos vine și zice – stop; mai mult=pericol.
Creșterea financiară poate activa frici precum frica de responsabilitate, frica de conflict, frica de vizibilitate, frica de a pierde, frica de a nu dezamăgi, vinovăția succesului.
Și la fiecare am putea detalia foarte mult.
Pentru că fiecare se înrudește cu identitatea personală, cu loialitățile față de familia de origine, cu frica de a nu părea prea mult, cu rușinea de a cere.
Și atunci, în concluzie, ajungi să nu câștigi mai mult deși muncești enorm, pentru că ești blocat în credința că mai multă muncă o să aducă și bani.
Dar ce ai face dacă ai știi că următorul nivel financiar nu cere de la tine mai multă muncă, ci cere un alt mod de a funcționa?
Lasă un comentariu cu răspunsul tău și hai să dialogăm pe subiect.
Leave a Reply